VIDEO | Mărturiile cutremurătoare ale lui Sergiu Rizescu, supraviețuitor al „Experimentului Pitești”: „Se urmărea distrugerea fizică și psihică a deținutului politic”

Sergiu Rizescu, președintele Asociației foștilor deținuți politici, acum în vârstă de 91 de ani, descrie ce a trăit la jumătatea secolului trecut în închisoarea unde comuniștii au pus în aplicare „Experimentul Pitești”. În fostul penitenciar al groazei s-a deschis acum „Muzeul comunismului pentru copii”.

Muzeul comunismului pentru copii a fost deschis marți la Pitești, chiar în pușcăria în care a fost pus în aplicare „Experimentul Pitești”.

Deocamdată amenajat doar în câteva camere, muzeul prezintă, pe de o parte, istoria comunismului în România și în lume, iar pe de alta, ce a reprezentat comunismul pentru România.

Printre cei care au ținut să fie prezenți la eveniment a fost și președintele Asociației foștilor deținuți politici, Sergiu Rizescu, el însuși deținut politic mulți ani în închisorile din România, inclusiv în cea de la Pitești.

„Aici am fost deținut timp de un an de zile. Cât de trist a putut să fie pentru mine când la câteva sute de metri e liceul la care am învățat, liceul Brătianu, și la un kilometru și ceva casa bunicii mele, pe strada Frații Golești. A fost cea mai grea închisoare pentru mine, deși am mai făcut Jilava, Dej și Mina de Plumb Cavnic. Aici eram înfometat. Dimineața ni se dădea un ceai de mălai, la prânz, 125 de grame de pâine, o ciorbă de praz sau de varză și seara o juma’ de gamelă de arpacaș. Ajunsesem numai piele și os. Eram înfometați, se urmărea distrugerea fizică și psihică a deținutului politic. Și îmi amintesc că de jos venea miros de prăjeală și la parter erau deținuții de drept comun și, la un moment dat, l-am întrebat pe gardianul nostru, care în limbajul nostru se numea «caraliu»: «de ce le dați mâncare mai bună la deținuții de drept comun?». «Bă, banditule», nouă ni se spunea bandiți, «pentru ca voi vreți să scoateți din rădăcini pomul socialismului, pe când ăștia fura numai poamele». Acesta a fost răspunsul”, a mărturisit Sergiu Rizescu pentru Gândul.

Fostul deținut politic povestește experiența cumplită pe care a trăit-o la Pitești.

„În închisoarea de la Pitești, dimineața erai obligat să stai la marginea patului, n-aveai voie să te apropii de fereastră, pentru că te vedeau santinelele și te băgau la izolare, la «Neagra». Salteaua era de paie, perna de paie, vă puteți închipui cum se putea dormi pe o pernă de paie”, povestește Rizescu.

„În loc să săruți și tu o fată, îți place în ce hal ești? Nu vrei să ai și tu un viitor?”

Fostul deținut de la Pitești a vorbit și despre intenția Securității de a-l transforma în informator.

„Într-o zi, în 1953, sunt scos din celulă, haine vărgate, nu aveai carte poștală, nu aveai pachet, nu aveai nimic. Și m-a dus în față aici, erau doi ofițeri de la București, unul cu o figură de intelectual și-altul c-o figura de K1, și ofițerul politic al lui Ghițoiu care se numea Maria. Și-au început: «Uite ce băiat frumos ești. Ca toți când suntem tineri suntem frumușei. În loc să săruți și tu o fată, îți place în ce hal ești? Nu vrei să ai și tu un viitor?»

(…) trebuia să devii informator. Îmi făcuseră o caracterizare, unde spunea că: deținutul contra-revoluționar e inteligent, are o memorie bună, este serios, poate fi racolat ca informator calificat cu numele de Costescu, de cod.

Și m-au tot bătut la cap aproape o oră, și am avut acea tresărire, n-am semnat, însă a fost cea mai frumoasă zi din viața mea în momentul când m-am dus, gardianul m-a dus la celula mea 55, eram un om liber. Celula nu mai avea decât gratii. Eram deținut numai fizic, sufletește nu. Pentru că nu e nimic mai frumos decât sa fii frumos pe dinăuntru și de aceea, probabil, având și această vârsta, este pentru că nu am avut mustrări de conștiință și sufletul e curat”, a mai povestit Sergiu Rizescu.